Cuvant inainte

Ma plimbam zilele trecute pe malul raului Balea.
Doamne, ce rau era Balea odata! Mi-aduc aminte prin anii ’90, cand am descins eu prima oara pe malurile lui … credeam ca visez!
Frumos, curat, necalcat inca de furia turistica postrevolutionara amatoare de manele si gratare incinse … ochiuri de apa limpezi, repezisuri cristaline, si pesti! Doamne, ce pesti avea!
In tot locul, la uscata, pastravi ca sticla de Pepsi de odinioara, iti umpleau sufletul de un sentiment greu de explicat, dar bun la gust, … dat naibii!
Seara, intr-un spectacol inegalabil, dansul si forfota pastravilor in goana dupa efemere te fascinau, dandu-ti senzatia ca iti lansezi musca intr-un acvariu plin cu pesti flamanzi, tot unul si unul!
Cam asa era incepand inca de la iesirea din satul Cartisoara si pana sus in munte, dincolo de Vama Cucului.
Ce fain era pe vremea aia sa fii pescar de musca! Visai frumos, cu ochii deschisi, o zi intreaga sau doar o dupamiaza fugara, … doar tu, muntele, apa si pistruiatii!
Cum ziceam, proaspat intors dintr-un concediu pe “dincolo” facut tot pe niste ape de vis, ma uitam deci zilele trecute la Balea, sau mai exact la ce a ramas din ea peste ani si revolutie …
Peturi, gunoaie, parcele ingradite pana in rau, albie in mare parte colmatata … Sus spre Vama Cucului, un oras la propriu de cabane, pardon, de blocuri de beton si caramida, inghesuite una’ntralta … mai lipseste o linie de troleibus si sa dea numere la casa si-i gata cartierul!
De-ar fi numai atat! Ajunge sa te apropii de apa in dreptul constructiilor si constati imediat, dupa miros, ca nu exista fose septice, ca toate deverseaza direct in rau tot ce e reziduu … cat de legal e, cine le-o fi dat voie, numa’ Dumnezeu stie … intereseaza parca pe altcineva? Neee …
Doar pestii saracii, cati or mai fi, da’ pe aia nu-i intreaba nimeni, nu le duce nimeni grija!
Ca tot vorbeam de pesti:
Am incercat acum si eu sa inmoi o musca, asa de dragul amintirilor, in apa care a fost odata … “Raul Balea” … vreo ora, atata am avut rabdare … cu mare chin am prins, munciti, 2 pastraviori cat degetu’ si inca unul la vreo 15 cm.
Trist! Cate ape or mai fi in situatia asta ? Numa’ pe aici prin jur as putea enumera Avrigul, Porumbacul, Valea Moasei, … destine identice … d’apoi prin tara, cum o fi? Eh, de parca n-as sti … doar de aia am ajuns sa ma duc an de an prin Slovacii si Slovenii …
Si-n timpul asta, suflarea pescuitului la musca se inmulteste, ca un paradox!
Si tot ca un paradox, in ciuda faptului ca, pe zi ce trece, pestii nostri sunt tot mai mici si mai putini, pare ca aceasta suflare “muscareasca”, e tot mai preocupata … doar de competitii!

Esentialul!!!

Nu e important ca s-a ajuns sa punctam in concursuri cu pesti de 15 cm (puieti de o vara), sau ca o “gherla “ bine data, te poate situa pe la mijlocul clasamentului, … important e sa avem cat mai multe concursuri, un campionat daca se poate si o echipa nationala formata pe criterii stricte.
Dar nu se sensibilizeaza nimeni la faptul ca in curand nu mai avem ape care sa ne justifice pasiunea!
Nu macina pe nimeni ca am ajus sa nu mai stim cand, unde si in ce conditii, mai avem voie sa inmuiem mustele chiar si asa in apele astea fara pesti!

Sunt eu defect ? … ca mie-mi suna ceva aiurea, aici!
Ne umplem de echipamente scumpe, la care nu visam pe vremea cand Balea era inca “Raul din Povesti”, pierdem ore intregi si zile facand casting pe gazon, ne ducem la concursuri sa ne numaram pestii de 15 cm, urla spiritul de competitie si provocarea in noi …
Ce s-a intamplat cu pescarii naivi dar fericiti de altadata? Unde s-a dus placerea de a fi doar tu, cu muntele, apa si pistruiatii? Cand s-a stins patima intrecerii doar cu pestele? In ce s-a transformat bucuria de a pescui la musca?
Eu nu vreau sa pescuiesc pe gazon! Asa cum nu vreau ca doar 15 cm cu tot cu coada, sa ma suie pe vreun podium, facand vreo diferenta! Nu mi se pare normal sa ma concurez numarand puieti de o vara, norocosi ca anu’ in curs n-a fost viitura si nici in vreo plasa n-au intrat inca, … si nici nu sunt destul de finut pentru un asemenea pescuit …
Eu vreau inca sa mai visez frumos, sa pescuiesc pe ape faine, cu pesti! Sa ma bucur de natura, de ziua de pescuit, de ape adevarate, de pesti normali, de rateuri vero, … de rupturi memorabile! Vreau sa mai raman o vreme naiv!

Inteleg, inteleg … sunt defect! Noroc ca nu sunt singurul! Mai sunt cativa ca mine …
Si daca tot ne-am gasit mai multi, … am pus de-un club:
Clubul muscarilor defecti! adica … “MUSCA 13”!

Da! noua ne place inca pescuitul la musca! Ne place atat de mult, incat am decis sa incercam sa ne schimbam norocul! Acum! Timpul trece, si nu vrem sa vina o vreme in care sa ne reprosam ca … “macar n-am incercat “ …
Nu ne propunem sa schimbam lumea din temelii, insa niste pasi decenti, de bun simt credem noi, in directia corecta, trebuie facuti, daca vrem sa mai avem unde si ce pescui pe la noi pe aici, fara sa ne enervam! Slovenia nu este totusi, decat o solutie pentru concedii!!!
Si vom incerca sa facem acesti pasi, nu din altruism, nu din bravura, ci din egoism! Pentru ca noi, … ne gandim in primul rand la noi! Noi, vrem sa ne simtim bine pe malul apei, noi vrem sa ne placa si sa ne traga pestele (nu puieti de o vara), si tot noi, vrem sa ne bucuram de o natura vie si curata, sa fie … ca odinioara pe Balea!

Eu v-am zis ca suntem defecti! Noi … MUSCA 13!!!

Miky