Toma Necredinciosul si punctele rosii….

Mda, stiu, suna ciudat….. Ce cauta Toma Necredinciosul pe un site de pescuit… parca era altul pescarul… oricum nu conteaza. Importanta e ideea… Aceea idee care salasluieste in cei mai multi dintre noi : ” Gata, am vazut destul din ce e urat in tara noastra, deja nu se mai poate schimba nimic, deja suntem sufocati de avalansa de prost gust , incultura si lipsa de educatie….Plec “dincolo” ” … Cu tristete in glas, ma numar in aceasta categorie , a celor ce isi pierd speranta deja. Si totusi, atat timp cat mai stau in tara asta chinuita a noastra , incerc sa imi fac timp sa pescuiesc. Pentru ca pescuitul este poate, singura oaza de liniste intr-o viata extrem de agitata….
E final de vara, deja miroase ciudat afara si incep sa fiu nostalgic ca iar nu am batut toate apele mult visate , ca iar nu am prins toti pestii aia pe care i-am intuit in diverse locuri de-a lungul timpului…. Si pe acest fundal, primesc un al nu stiu cate-lea telefon de la bunul meu prieten si partener de pescuit M. : ” Ma Foca, sa mor io , nu m-am putut abtine si iar am mers acolo! Baaa, esti nebun, nu se poate asa ceva, 50, ba nu, 70 de bucati in 4 ore !!! ” Raspund sec cu un “hai ma du-te, nu te cred” , dar omul insista, asa ca ma uit la meteo si hotarasc, spre disperarea consoartei…..maine plec la peste….

Marti, 3 ceasuri rele. Alearga sa faci rost de permise, omul Romsilva inca nu a ajuns , astept astept , ma agit. Intr-un final apare , rezolvam repede si ne despartim prieteni dupa ce vede ca am mai auzid de barbless la viata mea, e deja 9 si ceva iar eu sunt cu gandul la cei aproape 100 km de facut. Sar in masina si forja. Il culeg pe M si ne aruncam pe langa baraj catre rau. Imi zice : ” ma, sa stii ca e cam nasol drumul, nu stiu daca trecem cu asta a ta”. Raspund din nou ” hai ma du-te…am 4×4″ si cresc ritmul. Dupa primele lovituri sanatoase in scutul metalic ma potolesc, injur in gand si o las in treapta I. inca o ora de chin pe un drum infernal….. Gandesc ” ce dracu caut eu aci , pe drumul asta de doi lei, fara semnal sa chem vre-un ajutor in caz de ceva, peentru 3 pastravi subdimensionati…..” ….
si totusi , dupa ceva timp, M. imi zice… “hai sa oprim, aici e bine”…. Extaz. Afara e frumos, ne zvarlim in vaderi, punem rapid mulinetele si cautam un loc de abordat rapa in care e raul…. Extazul a fost scurt. Raul arata bine, dar apa e tulbure….. destul de tulbure….

Ma calmez in gand si abordam apa…. dupa 30 de secunde, extaz din nou …un pistruiat micut e in mana lui M. iar el rade : ” ce ti-am zis Foca??!?!?” … raspund, normal : “Hai ma du-te!” si ne punem pe treaba….
Incerc o nimfa, niste tacuri anemice asa ca ma hotarasc sa trec pe uscata…. aleg o musca cu CDC rasarita din experienta muntenegreana 😛

Doua , trei lanseuri si supriza…. atac. Neincrezator, intep si brusc…vad punctele rosii … Extaz ….

Ne regrupam si facem schimb de informatii, muste , etc. M zice ; ” ma…slaba zi…rau rau….numa vre-o 10 am luat” …. exasperat, ii servesc obisnuitul ” mai du-te baa!” si mai urcam un tronson ….

Ma mai minunez din cand in cand de locuri

Si brusc am supriza sa dau nas in nas cu omuletul verde. Cum il stim. poate al meu era mai respectuos … acte, echipament, carlig fara spin : ” Bine dom’ne am vazut io ca sunteti domni, dar pana nu verific, nu e corect! ” …. raman placut suprins si mai urc ….

Si intram din nou in actiune…. brusc, observ in jurul meu o ecloziune care aduce dupa ea o frenezie de sarituri…. ” Nu se poate asa ceva!!!” gandesc si schimb musca sa ” match the hatch” ….

DIn nou…puncte rosii, si usor usor, mi se infige hotarat pe buze un zambet tamp….

Am uitat de drum, am uitat de faptul ca batul meu de uscate zage undeva in portbagaj , rupt iremediabil, am uitat ca tocmai am ratacit forcepsul pe cine stie ce piatra…. nu mai conteaza nimic…si punctele rosii tot vin, si vin , si vin ….

Schimb locul si dupa ce aproape imi rup gatul pe un povarnis, gasesc o intinsoare destul de adanca si lina….si din nou , extaz : sarituri, sarituri, parca nimic nu ar conta decat sa prinda amaratele alea de efemere si stoneflyuri….

Pun mana pe aparat si ma concentrez …

Nu se poate asa ceva !!!

Schimb uscata cu CDC pt o parasuta pe verde glitter ( apa mult prea lenta a impus asta…)
Si din nou…puncte rosii….cu parasute….

si puncte rosii cu ude …

Pe seara tarziu ma lovesc remuscarile fata de sotie si ma las alungat de intuneric catre masina.
NU ma pot abtine sa remarc ca ecloziunea continua, cu mai multi participanti…si de mai multe feluri …

Plecam , si , ca niciodata, e liniste in masina, amandoi stam cu ochii atintiti in lumina farurilor . Iar in acea tacere am realizat un lucru : e doar primul an in care apa asta, al carei nume am omis intentionat sa il spun, e in regim C&R . O apa ca multe altele cu un mare potential. Dar asta parca are un avantaj in fata altora. Un avantaj dat de indarjirea acelor omuleti in verde care raspund la telefon in doi peri si care sunt aproape agresivi in abordare si care cauta din priviri sacosa, sau punga in care ar putea cineva sa duca de acolo , din “apa lor” minunatiile acelea cu puncte rosii…. E un avantaj intarit, fara indoiala , si de duritatea drumului pana acolo.
Si in mod cert, vom incerca si noi , cum vom putea, sa ii intarim acest avantaj, caci, poate, intr-un final, exista o speranta catre normalitatea atat de ravnita …..

MD

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.